Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale Modificata prin Legea nr. 50/2013

Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

                                         Modificata prin Legea nr. 50/2013

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Prezenta lege instituie masuri de prevenire si combatere a infractiunilor de evaziune fiscala si a unor infractiuni aflate in legatura cu acestea.

Art. 2
In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:
a) buget general consolidat - ansamblul tuturor bugetelor publice, componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un intreg;
b) contribuabil - orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat;
c) documente legale - documentele prevazute de Codul fiscal, Codul de procedura fiscala, Codul vamal, Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, si de reglementarile elaborate pentru punerea in aplicare a acestora;
d) formulare tipizate cu regim special utilizate in domeniul fiscal - documente legale ale caror tiparire, inseriere si numerotare se realizeaza in conditiile actelor normative in vigoare;
e) obligatii fiscale - obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala;
f) operatiune fictiva - disimularea realitatii prin crearea aparentei existentei unei operatiuni care in fapt nu exista;
g) organe competente - organe care au atributii de efectuare a verificarilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii.

Capitolul II - Infractiuni

Art. 3
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani fapta contribuabilului care nu reface, cu intentie sau din culpa, documentele de evidenta contabila distruse, in termenul inscris in documentele de control.”

Art. 4
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 6 ani refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale, in termen de cel mult 15 zile de la somatie.”

Art. 5
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 6 ani impiedicarea, sub orice forma, a organelor competente de a intra, in conditiile prevazute de lege, in sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale.”

Art. 6
Art. 6. - Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 6 ani retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa.”

Art. 7
(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani si interzicerea unor drepturi punerea in circulatie, fara drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special.
(2) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 12 ani si interzicerea unor drepturi tiparirea sau punerea in circulatie, cu stiinta, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

Art. 8
(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinta de catre contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, avand ca rezultat obtinerea, fara drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensari datorate bugetului general consolidat.
(2) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi asocierea in vederea savarsirii faptei prevazute la alin. (1).
(3) Tentativa faptelor prevazute la alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 9
(1) Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;
g) substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.
„(2) Daca prin faptele prevazute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, limita minima a pedepsei prevazute de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza cu 5 ani

(3) Daca prin faptele prevazute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, in echivalentul monedei nationale, limita minima a pedepsei prevazute de lege si limita maxima a acesteia se majoreaza cu 7 ani.”

Capitolul III - Cauze de nepedepsire si cauze de reducere a pedepselor

Art. 10
(1) In cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de prezenta lege, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, invinuitul ori inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar.
(2) Dispozitiile prevazute la alin. (1) nu se aplica daca faptuitorul a mai savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).

Art. 11
In cazul in care s-a savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege, luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.

Art. 12
Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanti legali ai societatii comerciale, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infractiunile prevazute de prezenta lege.

Capitolul IV - Dispozitii finale

Art. 13
(1) La data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare pentru vreuna dintre infractiunile prevazute de prezenta lege, instanta va comunica Oficiului National al Registrului Comertului o copie a dispozitivului hotararii judecatoresti definitive.
(2) La primirea dispozitivului hotararii judecatoresti definitive de condamnare, Oficiul National al Registrului Comertului va face mentiunile corespunzatoare in registrul comertului.

Art. 14
In cazul in care, ca urmare a savarsirii unei infractiuni, nu se pot stabili, pe baza evidentelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, in conditiile Codului de procedura fiscala.

Art. 15
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 16
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
a) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificarile ulterioare;
b) art. 280 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificarile ulterioare;
c) art. 188 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

STRATEGII DE PREVENIRE A CRIMINALITATII

Peste tot in lume, statisticile oficiale arată creşteri importante ale criminalităţii dar si eforturi din ce in ce mai mari pentru a-i face faţă atat la nivel de stat cat mai ales la nivel comunitar. Deşi serviciile de poliţie răman in continuare esenţiale pentru combaterea şi prevenirea criminalităţii, cetăţenii şi comunităţile devin din ce in ce mai vizibile in domeniul ordinii sociale şi al creşterii calităţii vieţii. Traversăm o perioadă in care, la marile flageluri sociale cunoscute - corupţia, sărăcia, şomajul, drogurile, alcoolismul - se adaugă terorismul, crima organzată, degradarea mediului urban precum şi factori subtili ca abuzurile, discriminările, absenţa controlului, promovarea violenţei prin mass-media. Toţi aceşti factori se conjugă,cu cei particulari unei ţări sau unei regiuni amplificand vulnerabilitatea socială şi costurile criminalităţii. Grupurile care suferă cel mai mult din cauza unei rate inalte a criminalităţii, răman mereu aceleaşi: tinerii, varstnicii, femeile, persoanele singure, cei care trăiesc in cartiere marginalizate. Deşi riscurile imediate par urgente, ameliorări de durată apar doar cand sunt abordaţi factorii indirecţi: sărăcia, incultura, şomajul, lipsa perspectivei, etc.

In acest context e nevoie să se realizeze o strategie naţională de prevenire a criminalităţii centrată pe dezvoltarea socială, in care puterile publice să aibă rolul principal in coordonarea programelor la nivel naţional, judeţean şi local. Iată cateva obiective in acest sens:

1. Prevenirea delincvenţei cuprinde acţiuni colective necoercitive asupra cauzelor infracţiunilor pentru a le reduce probabilitatea sau gravitatea. In ultimii ani, două modalităţi sunt cele mai utilizate in lume: prima este prevenirea socială, care, apeland la educaţie, prin intermediul instituţiilor şi specialiştilor, impiedică evoluţia indivizilor spre inadaptare şi antisocialitate. A doua, este prevenirea situaţională, care urmăreşte protejarea persoanelor şi bunurilor cu ajutorul poliţiştilor şi experţilor in domeniu care stabilesc măsuri eficace in teren, instruiesc cetăţenii, instalează dispozitive.

2. Sentimentul de securitate personală este condiţia de bază a calităţii vieţii şi este cel mai mult alterat de criminalitate. Deseori, presa de senzatie joacă un rol important in percepţia pericolelor de către cetăţeni.

3.Prevenirea socială este eficace pe termen lung, deoarece acţionează asupra tinerilor inadaptaţi in contextele sociale in care trăiesc: familie, şcoală, grup de prieteni, cartier, localitate. In acest sens, acţiunile preventive au o dublă orientare: pe de o parte, spre factorii care anticipează o dezvoltare inadecvată a persoanei şi a familiei sale şi, pe de altă parte, spre comunitatea in care trăiesc aceştia. In mod deosebit, prevenirea socială dezvoltă programe de ameliorare precoce a

competenţelor de viaţă ale minorilor, de eliminare a carenţelor parentale, de creare a condiţiilor pentru o bună evoluţie intelectuală şi morală a familiei, de imbogăţire a mediului educativ in care trăiesc minorii (pre) delincvenţi. A te purta civilizat, a nu ţipa, a-ţi controla violenţa, a respecta regulile, a-ţi impune să fii bun cu cei din jur, a-ţi oferi ajutorul, a face faţă fricii, a-i preţui pe cei apropiaţi, nu sunt achiziţii atat de facile pe cat par la prima vedere.

Cu cat vulnerabilitatea socială a copiilor şi părinţilor este mai mare, cu atat riscul apariţiei şi menţinerii conduitelor antisociale este mai amplu. Cand eşti convins că nu ai valoare şi nici viitor, conduita morală devine un lux inutil.

4. Problematica actuală a prevenirii criminalităţii este complexă şi impune clarificări teoretice, investigaţii de teren şi o bună comunicare cu lumea ştiinţifică din ţară şi străinătate.

Probleme ce ar trebui abordate in cuprinsul proiectului de strategie naţională de prevenire: tendinţele criminalităţii in timp şi spaţiu, cauzele acesteia, sursele vulnerabilităţii sociale, crearea unei culturi adecvate ideii de prevenire, sursele tradiţionale ale ordinii sociale, limitele sistemului

penitenciar, domeniile şi principiile care fundamentează acţiunile şi programele de prevenire, necesitatea acţiunilor proactive.

5. Conducerea şi coordonarea activităţilor de prevenire trebuie desfăşurată la două nivele: la nivel naţional prin : conferinţa primarilor privind prevenirea, conferinţa comitetelor de părinţi din sistemul şcolar etc., iar la nivel local :  comitete de cetăţeni, comitete de intreprindere, parteneriate. Nu trebuie să ne temem de multiplicarea serviciilor de prevenire deoarece acest lucru poate duce la inovaţie şi competitie constructivă, dar in acest caz este nevoie de o coordonare flexibilă.

6. Intreaga strategie naţională de prevenire are in centrul său o diversitate de programe pentru copii şi familie, pentru şcoli şi comunităţi, pentru victime, pentru minorităţi şi imigranţi, pentru deţinuţi, etc., dar şi programe specializate in domeniul toxicomaniei, corupţiei, crimei organizate, mediului natural şi construit, etc. Programele preventive, de orice natură ar fi ele, implică intotdeauna o mare parte de negocieri cu toate părţile interesate.

7. Un capitol aparte ar trebui consacrat instituţiilor şi organizaţiilor implicate direct in prevenirea criminalităţii: ministere, organizaţii non-guvernamentale, intreprinderi, persoane particulare benevole. De asemenea, este necesar să fie abordate sursele dificultăţilor pentru activităţile de prevenire (cele care provin din partea indivizilor, cele care derivă din varietatea infracţiunilor, cele care ţin de costurile programelor).

8. De obicei populaţia localizeaza cauzele criminalitatii in alcool, droguri, şomaj, influenţa prietenilor sau in violenţa promovată prin presă. Soluţiile de reducere a stării infracţionale sunt considerate diminuarea sărăciei, ameliorarea prevenirii, creşterea severităţii sentinţelor şi a numărului de poliţişti. Deşi identificarea şi prevenirea riscurilor are deseori o conotaţie politică, ministerele şi asociaţiile societăţii civile ar trebui să aibă o largă autonomie pentru a duce lucrurile la bun sfarşit.

9. „Prevenirea nu este doar opera unui specialist ci ea solicită efortul tuturor. Dincolo de recomandări foarte limitate, ea implică apelul la o schimbare de mentalităţi... O societate unde se reînnoadă comunicarea, unde constrângerile rămân suple, unde omul este luat constant în consideraţie, va refuza violenţa. Refuzând această sfidare, se va naşte o lume nu fără violenţă, dar mai liniştită”(Răspuns violenţei, tomul 1,Presses Pocket, Paris, 1977). Ea se adresează unor ample categorii de oameni, nebănuite la prima vedere: corpului profesoral din toate categoriile de şcoli, arhitecţilor care trebuie să proiecteze imobile/spaţii de locuit uşor de supravegheat şi care să incurajeze viaţa comunitară, persoanelor care pot deveni victime atrăgătoare pentru delincvenţi, martorilor intamplători care asistă la scene conflictuale, familiilor tinere care au

dificultăţi, poliţiştilor al căror rol pacifist devine din ce in ce mai amplu , personalului din penitenciare şi tuturor deţinuţilor, portarilor şi chelnerilor din baruri, discoteci şi restaurante, responsabililor cu iluminatul străzilor...

10. Activitatea de prevenire a criminalităţii nu va fi eficientă in orice condiţii: in primul rand este nevoie de o legislaţie adecvată, de statistici uniforme, de o reflectare obiectivă in mass-media, de evaluarea corectă a nevoilor locale, de implicare a cetăţenilor şi a sectorului privat. In toate acestea, Ministerul Justiţiei are un roj major de jucat.

11. Diversele soluţii avute in vedere pentru prevenirea criminalităţii, pun in balanţă problema drepturilor omului, a libertăţilor şi responsabilităţilor individuale cu necesitatea de a proteja populaţia in general, şi mai ales, grupurile cele mai expuse, pe primul plan fiind minorii; pentru aceasta este nevoie de reglementări juridice riguroase şi o prezentare clară a principiilor care conduc acţiunile prioritare. Soluţiile pentru prevenirea delincvenţei trebuie concepute intr-un context cu dificultăţi pe termen lung in care specialiştii intervin in baza unor diagnostice fundamentate ştiinţific.

12. In general, publicul larg crede că statul trebuie să reducă pericolele şi să vegheze la securitatea comunităţilor, mai ales cand sunt expuse la riscuri puţin evidente sau care nu depind de voinţa lor. De aceea, atunci cand este abordată prevenirea criminalităţii, este necesar un climat de incredere intre reprezentanţii statului, experţi, public şi presă. In acest sens, guvernul trebuie să ierarhizeze şi să obţină consensul şi legitimitatea pentru acţiunile sale indreptate spre combaterea principalelor riscuri care pot genera criminalitate.